Imparatul mustelor de William Golding final rescris

Durerea il sfasia. Auzi niste pasi in juru-i. Gasi puterea sa mai tina ochii deschisi si sa priveasca incetosat. Niste siluete inaintau strigand. Cand persoana ce parea a fi Jack ajunse in fata lui, Ralph voia a implora mila, insa nu apuca sa- si spuna ultimele cuvinte caci, cu un ranjet mandru acoperindu- i chipul pictat Jack ii infipse cu brutalitate sulita in piept. Sangele ce- l improsca era o placere. Cel ce castigase privea mandru de reusita lui. Balta de sange sclipea in lumina soarelui si picaturi din esenta vietii pradei se scurgeau usor si lent de pe mainile conducatorului. Ceilalti ramasesera pentru o clipa uimiti de fapta liderului lor, insa ceea ce a urmat demonstrase salbaticia totala. Jack lua batul ascutit la doua capete, prinse capul dusmanului acum mort si- l infipse in par strigandu- si printr- un urlet izbanda. Toti aclamara si privira la parul infipt acum in pamant asemeni unui premiu. Poate doar Sam si Eric simteau oarecum aceasta vina, insa ea fu rapid indepartata de gandul ca oricum s- ar fi ajuns in aceasta situatie. Sub incantarea momentului nimeni nu observa cum insula era cuprinsa de foc, dar iesit parca din transa Jack ii striga pe ceilalti sa- l urmeze spre adapostul dintre stanci. Astfel luand premiul ce- l considera cel mai de pret lucru la momentul actual se asigura ca toti sunt teferi. Intr- un final focul se opri, iar baietii iesira din pestera. Nu mai ramasese nimic si atunci au realizat... nu mai aveau nicio sursa de hrana. Cu totii se uita parca dependenti de ceea ce va spune liderul, insa pentru prima oara acesta pare pierdut. Adevarul il macina, isi simte moartea, alt sfarsit nu vede. Se resemneaza si infingand in pamant parul cu capul lui Ralph din care inca se scurgea sange se aseza. Nu mai au scapare, nu a mai ramas nimic din asazisul paradis. Abia acum, aproape de sfarsit a revenit, s- a intors constiinta. Vina- l consuma pe fiecare dintre baieti . Nu mai au nimic de facut. Vazandu- l pe Jack cu tristetea-i pe chip, cu durerea ce parea ca- l arde chinuindu-l la fel cum a chinuit focul toate vietuitoarele insulei, pustii incep a varsa lacrimi amare.  
      Deodata in zare se vede o ambarcatiune. Murdar si cumva cu o speranta ce incepe sa prinda radacini in suflet, Jack face semne, face galagie. Ceilalti se opresc si il urmeaza; ambarcatiunea inainteaza spre ei. ''Suntem salvati'' isi spune pustiul Jack in gand.